Am vorbit zilele trecute cu cineva despre whiskyul japonez. Da, japonezii au whisky și, dacă îmi permiteți, nu e rău deloc. Procedura de distilare e foarte asemănătoare cu cea a scotchului, este destul de gustos și la un blind tasting probabil marea majoritatea a participanților nu ar reuși să distingă un Santory de un J&B. Sau un Nikka de un Ballantines.

Eu unul am fost curios sa gust dupa ce am vazut „Lost in translation”, unde whiskyul Santory are parte de un product placement de toată frumusețea. Asta este una dintre scenele mele favorite din film:

Am aflat după aceea că Suntory a fost una dintre primele companii japoneze care s-au gandit să folosească endorsementul unor vedete americane în comunicarea lor comercială. De aici și această reclamă facută la începutul anilor ’70. Sammy Davis Jr incercând să rezoneze cu publicul țintă într-un mod dubios : ):

Nu am văzut Suntory la noi în comerț, însă dacă voi găsi o sursă împart bucuros vestea cu voi. Că poate v-am făcut curioși! : )